Cazanul european

In luna octombrie a anului trecut, presidentia romaniei a anuntat, printr-un comunicat de presa, ca Traian Basescu a intors in Parlament legea privind eliminarea accizelor pentru 500 litri de palinca si 750 de tuica, avertizand ca modificarea regimului accizelor nu este conforma cu legislatia comunitara in domeniu si cu prevederile Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Incepand cu luna noiembrie a acestui an, site-ul Hotnews.ro ne anunta ca a intrat în vigoare „legea ţuicii”, lege care prevede că în fiecare gospodărie se pot produce anual 500 de litri cu o concentraţie de 50 de grade: „Românii au prins din nou curaj să facă ţuică, după metode tradiţionale, după ce mai bine de doi ani au pus lacăt pe pălincării. De luna aceasta, alambicurile vor funcţiona din nou pentru că a intrat în vigoare Legea ţuicii, lege care prevede că în fiecare gospodărie se pot produce anual 500 de litri cu o concentraţie de 50 de grade.
Producătorii autohtoni pot produce ţuica doar pentru consumul propriu însă. Pentru fiecare sută de litri de ţuică, peste cei 500 de litri admişi de lege, ţăranii trebuie să plătească 375 de euro”.

Legi, accize, UE, euro… In satele din Teleorman , borhotul, parstina, semintele de struguri si samburii de prune defecate de jgheaburile ruginite ale cazanelor nu au contenit, zeci de ani de zile (si mai ales de nopti), sa pangareasca vazduhul cu duhoarea lor,  fara sa le pese de „normele in vigoare”, „actele normative” si de „tratatele” pe care stilourile oranduirii le-au „parafat” intru „alinierea la standarde”.

Cu ochii impaienjeniti de fum, cu obrajii arzand in nuante stacojii, amplificate  de valvataia de sub cazan, cu palmele brazdate, pline de praful adunat pe betele de floarea-soarelui care au stat manunchi mult timp pana sa ajunga sa fie mistuite aici, oamenii de prin aceste locuri se tin firesc, indarjiti, senini, de legea timpulrilor lor. Pentru ca aici, langa arama incinsa a cazanelor, timpul si timpurile sunt masurate alfel. Pentru ca se scug in alt fel. Masura timpului, este data de viteza, cadenta si de greutatea cu care picurii de licoare magica se metamorfozeaza din abur in lichidul panaceu.

Concentratia… Concentratia rachiului este evaluata dupa o  metoda precisa, indelung perfectionata si cu piosenie indeplinita de habotnicii acestor locasuri atemporale. Anume: cand buchetul de miresme incepe sa umple hârdăul, gospodarul cufunda in trânsul un țoi (o sticluta  mica, la origine purtatoare a cine stie ce medicament ce se gasea la vechile spiterii si drogherii) spanzurat de o sfoara de canepa. Țoiul la botezul cu licoare bolboroseste, zabovind ceva vreme inauntru, deoarece are gatul subtire, si dureaza pana se umple. Cand s-a potolit, omul il trage afara, lasand sa se scurga inapoi stropii ce alunca pe sfoara imbibata si pe sticla. Privirea sa nu este nici pofticioasa, nici curioasa, nici nerabdatoare. Ai putea spune ca lipsa de expresivitate a omului vizavi de acel moment este nefireasca, dar nu! Pofta, curiozitatea si nerabdarea vor curge valuri, suvoiaie, nu acum ci numai dupa ce prima sorbitura va fi judecata.

Abia atunci limbile (a celui ce degusta si a tovarasilor sai) dezlega-vor-se, fruntile taiate  de linii cu colb insudoarat se vor ridica si se vor clatina, binecuvantand taria in legea timpurilor lor: „E buna! Hai noroc!”