M-am mutat în casă nouă: http://www.bogdanduna.ro/

Un site nou, mai aerisit, mai intuitiv, cu blog atașat. Vă aștept cu drag!

Cântece-n culori la casa boierească

          Nu mai departe de miercuri am fost la Casa Costa Foru de lângă Mitropolie să filmez concertul celor de la We Singing Colors.

          Fraza de mai sus ar trebui să fie suficientă pentru tine, ca și iubitor de cultură, muzică și atmosferă boemă bucureșteană, ca să te facă să îți îndrepți pașii către vechea casă boierească, deschisă abia de o lună publicului. Totuși, am să detaliez un pic, pentru că oamenii care fac posibile aceste lucruri, merită multă aplecare și luare aminte din partea ta. Cei care se ocupă ca acest loc încărcat de istorie să fie plin de oaspeți sunt membrii echipei Dincolo De Fațade – fotografi, arhitecți, sociologi și voluntari – care prin proiectul „Fațadele sunt ale comunității” îi încurejează pe oameni să își ridice privirile către vechile și frumoasele clădiri – case, conace și nu numai – să le treacă pragul și să conștientizeze că atât pe zidurile de la stradă cât și dincolo de ele, sunt imprimate istoria, sufletul și moștenirea istorică a vremurilor vechi și noi.

          De vei păși dincolo de fațada Casei Costa Foru, vei fi tratat boierește cu dulceață, cafea și ceai. Iris Șerban va fi ghidul tău prin camerele înalte ale casei și îți va povesti despre arhitectura și istoria locului, precum și despre evenimetele care au loc acolo. Concerte, workshop-uri de fotografie, modă, de restaurare a mobilei vechi sau de tâmplărie,  seri de lectură, proiecții. De toate astea vei avea parte dacă binevoiești a fi oaspetele casei-monument. E bine să știi cine este Costa Foru. Ca să știi cine ești.

          Mai jos este o parte din concertul trupei We Singing Colors ce a avut loc după turul ghidat al casei din seara de miercuri.

Grupul de Rezistență lansează Opunem Rezistență

     Pentru că nu suportă cocalarii, prostia și nesimțirea, pentru că le-ar plăcea ca românii să fie uniți, pentru că își doresc o viață lipsită de incultura maselor și de impertinența politicienilor lingăi și corupți, pentru că le place senzația de iarbă proaspătă sub tălpi la Roșia Montană, pentru că sunt sătui de nonvalori și de oameni falși, pentru că tradițiile și arta ar trebui să unească oamenii, iar nu banii, pentru toate aceste motive K-gula, Stoe Toxxic , Naighba, Brugner, completați magistral din spatele platanelor de DJ Undoo și DJ Dox, opun rezistență! Și o fac bine, dimpreună cu invitații lor, pe noul album lansat aseară în Club B52. SickSound Crew au dat trezirea, precedați de Guvid (Cruciada), mai apoi de Vali Umbră și Power P. Vinyl (Subcarpati) care au dat cu groove de underground folclor asa cum trebuie!  DJ DNS a servit publicului o sesiune de scratch și beat-uri cum numai olandezul știe.   Doar a fost campion! 3 ani la rând! L-a acompaniat și pe compatriotul său, Skiggy Rapz, care a interpretat câteva piese de pe noul album, “Record”. Apoi furtuna se dezlănțuie… Microfoane încinse, Norzeatic e la înălțime într-un dialog liric impecabil cu omul Brugner iar mai apoi dă cu pace, mulțimea e în delir, Praetor încântă urechi de domnișoare (și nu numai! cutia de albume de la intrare a fost  golită prima. De băieți.), bass-ul pompeaza sângele-n urechi, K-gula rupe norii de fum cu vocea-i puernică, gravă, guturală, inconfundabilă. Carbon vine pe zonă, adunând la colecția personală mii de aplauze și mâini ridicate în tavan. Stoe Toxxic face să ardă membrana în boxe jonglând cu metafora  iar Naighba, profesorul de arte întunecate dă greutate actului percutând cu tone de rime anti-frecție ! Ei sunt Grupul de Rezistență! Aia e! Respect!

Se cheamă Opunem Rezistență. Cumpără-l, bagă casca în ureche și citește o carte!

Sărbătorim Toamna la Muzeul Satului Vâlcean

Cu mulţumiri domnului Ionuţ Dumitrescu – şef secţie Muzeulu Satului Vâlcean şi în egală măsură tuturor angajaţilor şi colaboratorilor muzeului, Isei Gal pentru sugestii.

Modele: Ema Urmuzescu, Gabriela Bobârnilă

Asistenti: Endogen eRobertul, Emanuela Stoica

Muzeul Satului Vâlcean şi-a conturat profilul său tematic înca din 1974 sub forma unui sat muzeu, menit să reconstituie pe o suprafaţă de 8 hectare, imaginea funcţională a unei aşezari rurale tradiţionale, cu toate instituţiile sale social-culturale.

În organizarea acestui muzeu în aer liber, s-a tinut cont de câţiva factori constitutivi ai unui sat adevarăt – formele de relief ale zonei, vatra şi hotarul lui cu toate elementele sale – în funcţie de care au fost amplasate gospodăriile şi construcţiile comunitare, transferate din diferitele localităţi ale judetuţui Vâlcea.

Valoroasa artă populară vâlceana este ilustrata în muzeu, prin prezentarea ei în decorarea interioarelor locuintelor, în cadrul atelierelor mestesugaresti, prin piesele textile sau de ceramica, din lemn, metal, de iconografie şi mobilier popular.

Valorile de patrimoniu cultural, păstrate şi tezaurizate cu mare grijă în acest minunat sat-muzeu, reprezintă radacinile noastre strabune şi merita atenţia si tot respectul generaţiilor actuale.

Program de vizitare:

program de vară (aprilie – octombrie) : zilnic 10,00 – 18,00, luni închis

program de iarnă (noiembrie – martie): zilnic 9,00 – 17,00, luni închis

Contact:

Adresa : Comuna Bujoreni (drumul spre Sibiu), judeţul Vâlcea, ROMÂNIA

Telefon: 0250 / 746869

sursa http://www.muzee-valcea.ro/

Târg de gust bun. Festivalul pâinii

Miros de pâine aburindă, broboade în pastel, broboane de sudoare de-a țestului dogoare fierbântate, mâini de artist ce migălesc răbdare. E și cu cânt! E timpul pâinii. Căci e toamnă.

3 zile pe an îți lasă simțurile să zburde ca un fluture nebun printre bunătățile aduse din 4 zări de glie! Până pe 30 a’ lui Răpciune,  Parcul Național se-nveselește cu miros de pâine. Pâine dulce, pâine cu cartof, pâine cu ardei, pâine cu semințe. Semințe de mărar, de mac și de dovleac! Pâine cu cântec…

Mergi acolo și-ți va doini cu patimă fecior de păcurar, și mândre-ți vor hori cu drag,  cu părul auriu ca spicul copt în luna lui Cuptor. Stomacul o să-și ceară dreptul, deci oprește-te la doamna Mioara Stoichiță și te va ospăta cu prăjitură cu migdale și halviță preparate în casă. Un sfat prietenesc: să vii înfometat! și însetat! De artă și frumos, căci printre maeștrii artizani îl vei întâlni pe Gabriel Medvedov Rotomeza, grafician și pictor, artist complet.

Așa că… Poftă bună la bun gust! Să te întorci acasă cu gust bun!

Arta nu muşcă

Metrou. Piaţa Unirii. Oboseala. Rutină. Atenţie, se-nchid uşile! Enescu. Flaut. Emoţie. Dans. Viori. Melodic! Artă. Arta nu muşcă! Ţi se întâmplă la metrou. Până pe 22 septembrie. Eu am fotografiat. Restul vă spun ei.

Această prezentare necesită JavaScript.

FAUR. Ce a ramas

              Ridicată din temelii de ing. Nicolae Malaxa, la începutul sec. XX, megauzina este împărţită acum de mai mulţi proprietari. În unele hale sunt depozitate tone de cartofi, în altele chinezii produc papuci. Producţia de piese şi de materiale industriale se face la o scara mult mai mică, fiind asigurată de o mână de oameni pricepuţi, profesionişti, buni meseriaşi şi de ingineri din „vechea gardă”. Majoritatea comenzilor sunt puţine şi vin de la firme din alte ţări .

              În halele în care nu se mai produce nimic, aerul cu miros de pilitură de fier este îngreunat de amintirea zgomotului metalic al maşinilor care începea dupa ora 7 fără un sfert, atunci când sirena chema oamenii la muncă.

La cules de urzici

Cazanul european

In luna octombrie a anului trecut, presidentia romaniei a anuntat, printr-un comunicat de presa, ca Traian Basescu a intors in Parlament legea privind eliminarea accizelor pentru 500 litri de palinca si 750 de tuica, avertizand ca modificarea regimului accizelor nu este conforma cu legislatia comunitara in domeniu si cu prevederile Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Incepand cu luna noiembrie a acestui an, site-ul Hotnews.ro ne anunta ca a intrat în vigoare „legea ţuicii”, lege care prevede că în fiecare gospodărie se pot produce anual 500 de litri cu o concentraţie de 50 de grade: „Românii au prins din nou curaj să facă ţuică, după metode tradiţionale, după ce mai bine de doi ani au pus lacăt pe pălincării. De luna aceasta, alambicurile vor funcţiona din nou pentru că a intrat în vigoare Legea ţuicii, lege care prevede că în fiecare gospodărie se pot produce anual 500 de litri cu o concentraţie de 50 de grade.
Producătorii autohtoni pot produce ţuica doar pentru consumul propriu însă. Pentru fiecare sută de litri de ţuică, peste cei 500 de litri admişi de lege, ţăranii trebuie să plătească 375 de euro”.

Legi, accize, UE, euro… In satele din Teleorman , borhotul, parstina, semintele de struguri si samburii de prune defecate de jgheaburile ruginite ale cazanelor nu au contenit, zeci de ani de zile (si mai ales de nopti), sa pangareasca vazduhul cu duhoarea lor,  fara sa le pese de „normele in vigoare”, „actele normative” si de „tratatele” pe care stilourile oranduirii le-au „parafat” intru „alinierea la standarde”.

Cu ochii impaienjeniti de fum, cu obrajii arzand in nuante stacojii, amplificate  de valvataia de sub cazan, cu palmele brazdate, pline de praful adunat pe betele de floarea-soarelui care au stat manunchi mult timp pana sa ajunga sa fie mistuite aici, oamenii de prin aceste locuri se tin firesc, indarjiti, senini, de legea timpulrilor lor. Pentru ca aici, langa arama incinsa a cazanelor, timpul si timpurile sunt masurate alfel. Pentru ca se scug in alt fel. Masura timpului, este data de viteza, cadenta si de greutatea cu care picurii de licoare magica se metamorfozeaza din abur in lichidul panaceu.

Concentratia… Concentratia rachiului este evaluata dupa o  metoda precisa, indelung perfectionata si cu piosenie indeplinita de habotnicii acestor locasuri atemporale. Anume: cand buchetul de miresme incepe sa umple hârdăul, gospodarul cufunda in trânsul un țoi (o sticluta  mica, la origine purtatoare a cine stie ce medicament ce se gasea la vechile spiterii si drogherii) spanzurat de o sfoara de canepa. Țoiul la botezul cu licoare bolboroseste, zabovind ceva vreme inauntru, deoarece are gatul subtire, si dureaza pana se umple. Cand s-a potolit, omul il trage afara, lasand sa se scurga inapoi stropii ce alunca pe sfoara imbibata si pe sticla. Privirea sa nu este nici pofticioasa, nici curioasa, nici nerabdatoare. Ai putea spune ca lipsa de expresivitate a omului vizavi de acel moment este nefireasca, dar nu! Pofta, curiozitatea si nerabdarea vor curge valuri, suvoiaie, nu acum ci numai dupa ce prima sorbitura va fi judecata.

Abia atunci limbile (a celui ce degusta si a tovarasilor sai) dezlega-vor-se, fruntile taiate  de linii cu colb insudoarat se vor ridica si se vor clatina, binecuvantand taria in legea timpurilor lor: „E buna! Hai noroc!”